Suflet al meu

Suflet al meu cît de străin ai fost cîndva de trupul meu cînd peste el era senin era de tine cel mai greu ce pentru el era plăcut îţi era ţie-atît de-amar el ne-ncetat flămînd de lut tu pururea-nsetat de har. Tu ne-ncetat întors spre Cer el ne-ncetat înspre pămînt tu suspinînd în lanţ şi-n fier el în păcat cu rîs şi cînt. Atîta drum am mers aşa cu unu-n sus şi altu-n jos cu unul rob la lumea rea cu altul fiu al lui Hristos. Dar slavă Celui ce-a adus o zi în care am ajuns un singur umblet cu Iisus şi-n ce-s văzut şi-n ce-s ascuns. Suflet al meu, ce fericit duci trupul azi după Hristos cînd cu un eu deplin unit caut să-L slujesc armonios suflet al meu, zbori mai cu zel nălţîndu-ţi trupul mai supus pîn-va fi ars de tot în el acel puţin ce nu-i de Sus.