Nu-i loc mai sfânt

Nu-i loc mai sfînt decît acela unde-I Hristos şi-unde-s ai Săi acolo-I Duhul Sfînt putere, acolo-i dragostea văpăi Cuvîntul Sfînt acolo-I Soare, Credinţa-i umblet fericit iar părtăşia sfinţitoare e-avutul cel mai strălucit. Nu-s stări mai sfinte ca acelea de pe Taborul luminos cînd e Hristos în toţi ce cîntă şi toţi ce cîntă-s în Hristos cînd de Hristos e plin Cuvîntul şi-n rugăciune-i plin de El atunci şi-afară şi-năuntru Hristos străluce-n orice fel. Nu-i ceas mai sfînt decît acela în care-s fraţii adunaţi şi inimi lîngă inimi una în duh se roagă-ngenuncheaţi cînd rugăciunea lor se-nalţă scăldată-n lacrimi prin Hristos îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri pămîntu-i sus iar ceru-i jos. Nu-i har mai sfînt decît acela să fii cu Domnul şi cu-ai Săi în rugăciune şi-n cîntare şi-n lacrimi lîngă fraţii tăi oriunde-s ei fă tot şi du-te, oricîţi sînt ei fă tot şi stai oricum sînt ei fă tot şi-i caută că unde-s ei e-un colţ din rai!