Nu poţi a te nălţa
Nu poţi a te nălţa mai tare,
mai luminos şi mai curat
decît atunci cînd după tine
înalţi pe cel neajutorat,
dar nici mai josnic niciodată
nu poţi să fii şi mai mişel
decît cînd înjoseşti pe altul
ca tu să te ridici pe el.
Nu poţi fi mai frumos ca-n clipa
cînd te despoi mărinimos
şi-ţi dai podoaba ta altuia
s-apară dînsul mai frumos,
dar nici urît şi mai netrebnic
nu eşti ca-n clipa cînd dezbraci
de meritele lui pe altul
ca tu mai mîndru să te faci.
Nu poţi fi mai bun niciodată
decît cînd te smereşti jertfind
să poată darul să-ţi primească,
neumilit, cel suferind,
dar nici mai rău nu eşti ca-n vremea
cînd te mîndreşti c-ai miluit
făcînd, pe cel silit să-ţi ceară,
de două ori nenorocit.
Nu poţi fi mai bogat vreodată
ca-n clipa cînd ştii să-ţi desfaci
în taină inima şi mîna
spre-a-i ferici pe cei săraci
dar nici mai vrednic de osîndă
nu poţi să fii şi nici mai rău
decît atunci cînd spre-al tău bine
nefericeşti pe-un frate-al tău!