Tu eşti Acel ce-n gerul
Tu eşti Acel ce-n gerul aspru
dezgheţi a inimii-mi simţiri
şi faci să-mi curgă-a rugăciunii
liniştitoare şiroiri.
Tu eşti Acela care-n jarul
cuptorului aprins cobori
şi-i răcoreşti pîn-la răbdare
chinuitoarele-i vîlvori.
Tu eşti Acel ce-n susur dulce
treci peste gîndul meu ades
şi-n tot ce-aş vrea să-ntreb mi-aduce
Dumnezeiescul înţeles.
Tu eşti Acel a cărui treceri
ca un ceresc parfum rămîn
şi-al cărui cîntec de iubire
îmi arde duhul cînd l-îngîn.
Tu eşti Acel ce-ntotdeauna
doar blînd şi dulce mi-ai şoptit
ca vuietul şi ca furtuna
nicicînd la mine n-ai venit.
Tu eşti Acela, Scump Iisuse
o, cum Te recunosc şi-acum
cînd treci şi-mi laşi atît de dulce
Dumnezeiescul Tău parfum.