Ca nişte tunete
Ca nişte tunete ce pier
mai depărtat cu cît ies zorii
ca nişte ploi ce contenesc
cu cît li se destramă norii
ca nişte ape care scad
cu cît li-e ţărmul mai aproape
ca nişte umbre care trec
cu cît ies razele pe ape
ca nişte amintiri pierind
în a uitării-adîncă mare,
- aşa-s durerile sfîrşind
în a izbînzii sărbătoare.
Cum nu mai vrem venind furtuni
şi nu mai vrem ploi neoprite,
nici valurile-ameninţînd
cu zbuciumări nepotolite,
cum nu mai vrem al groazei iad
nici amintiri îndurerate
nici paşi de-ameninţare plini
nici ochii pîndei vinovate
- aşa nu vrem în veci întors
nimic ce poate să-nspăimînte
- ci de-astăzi pînă-n veci de veci
din larg în larg iubirea cînte...