Când tot ce văd

Cînd tot ce văd e-atît de viu şi toate numai Tu le ţii cînd totul este, este, este - Tu oare numai, să nu fii? ! Cînd tot ce simt e-atît de sfînt şi în părinţi, şi-n fraţi şi-n fii Tu care ni le-ai dat pe toate - Tu oare numai, să nu fii? ! Cînd cerul şi pămîntul sînt în tot, frumseţi şi armonii Tu Cel din care-s toate-acestea - Tu oare numai, să nu fii? ! Cînd bucuria Ta mi-e gînd şi har al rugăciunii vii şi-a-ntregilor virtuţi preascumpe - Tu oare numai, să nu fii? ! Cînd tot ce văd, sau n-am văzut a-formelor nespuse mii din Tine-s - şi se ţin prin Tine - Tu oare numai, să nu fii? ! Cînd toate sînt din Mîna Ta cînd Tu le mori şi Tu le-nvii cînd tot ce e, prin Tine este, - Tu oare numai, să nu fii? !