O, Tu Izvorul Bucuriei
O, Tu Izvorul Bucuriei
cîţi ani mi-ai fost atît de-Ascuns
că orice-ajungeri pîn-la Tine
mi se păreau de nepătruns.
Cîţi ani am mers pe-amara cale
hrănindu-mi istovitul dor
cu cîte-un strop de mîngîiere
dintr-un mai dulce viitor.
Iar azi ce-aproape eşti de mine
şi cît de fericit de-aflat
că pe-orice căi pornind spre Tine
Te-ajung oricînd îndestulat.
Dar cît m-aş adăpa din unda-Ţi,
mereu mai dulce-n orice rînd,
o beau, mă scald în ea şi-mi pare
că nu-mi va fi de-ajuns nicicînd.
Cu cît dor mă gîndesc la Ziua
din care veşnic ai să-mi fii
în suflet sute de izvoare
în cîntec sute de-armonii.