Se duc cocorii
Se duc cocorii rînd pe rînd
şi rînd pe rînd trec rîndunele
spre locul unde-un tainic gînd
îndeamnă inima din ele.
Spre Ţara Soarelui Voios
un dor tot mai aprins le-ndeamnă
cu cît în faţă-i mai frumos
cu cît în urmă li-e mai toamnă.
- Plecaţi iubite rîndunici
dar cînd veţi fi trecute marea
să v-amintiţi mereu c-aici
e cuibul ce v-a dat cîntarea!
Se duc şi-a mele dragi cîntări
rînd după rînd spre Sfînta Ţară
unde-n eterne desfătări
le-aşteaptă sfînta lor Comoară.
Se duc cu-atîta mai voios
şi-un dor cu-atît mai sfînt le-ndeamnă
cu cît nainte-i mai frumos
cu cît în urmă-i tot mai toamnă.
... Zburaţi cîntări, dar cînd odat’
veţi fi în slava Ţării Bune
la cuibul gol ce v-a zburat
gîndiţi-vă cu rugăciune!