Nu-i greu să uiţi

Nu-i greu să uiţi al suferinţei orice calvar şi orice chin cînd sărbătoarea biruinţei te răsplăteşte pe deplin. E greu să uiţi atunci cînd rana stă sîngerînd necontenit cînd băutura ta şi hrana e numai plînsul chinuit. O har ceresc, dar chiar şi-n clipa cînd orice soare pare stins dă-mi sufletului meu aripa ce să mi-l nalţe mai aprins. Nu-i greu să lupţi cînd Viitorul ţi-e mai frumos şi mai senin cînd tot mai nalt şi sfînt ţi-e zborul spre ce-i statornic şi divin. E greu să lupţi cînd tot mai slabă ţi-e flacăra din ochi şi glas cînd inima-i mereu mai roabă şi nici un ţel n-a mai rămas. Nu-i greu să crezi cînd ce te-aşteaptă ţi-e tot mai nalt şi mai frumos cînd calea ta e tot mai dreaptă şi starea mai lîngă Hristos. E greu să crezi cînd nici o rază nu-ţi mai răzbate printre nori cînd numai suferinţa-i trează şi-n toate celelalte mori...