În ceasul sfânt al serii

În ceasul sfînt al serii cînd stelele răsar doresc al privegherii şi-al rugăciunii har răpit primeşte gîndul al cerurilor mir cînd tremură umplîndu-l ca pe-un divin potir. Se lasă fruntea caldă pe Sfînta Carte lin şi-n lacrimi dulci se scaldă al dragostei suspin şi toate suie, toate spre-al inimii sfînt Ţel iubirea doar mă poate nălţa mai sfînt spre El. Învăluită-n soare S-ascunde Faţa Lui tot Cerul e-o chemare şi zboru-i larg şi sui un imn slăvit e gîndul iar sufletul potir şi plouă-nfiorîndu-l al harurilor şir. Şi noaptea-i cine ştie spre-al zorilor hotar cînd fruntea grea re-nvie înveşmîntată-n har.