Până nu-ţi zideşti căldura

Pînă nu-ţi zideşti căldura inimii la temelii zidurile se dărîmă vetrele-ţi rămîn pustii pînă nu-ţi îngraşi cu lacrimi glia-n care-ai semănat ne-ncolţită-ţi stă sămînţa în pămînt nedezgheţat. Pînă nu-ţi uzi cu sudoarea frunţii tale-orice răsad florile uscate-ţi pică roadele necoapte-ţi cad pînă nu-ţi îngropi comoara ce te ţine mai legat aripile-ţi zac legate duhu-ţi geme subjugat. Pînă nu-ţi jertfeşti fiinţa pe al slujbei tale-altar orice flacără se stinge orice-avînt recade iar. - Frate, nu-ţi cruţa fiinţa ci jertfeşte-o curajos dacă vrei să nalţi puternic templu vrednic de Hristos!