Tu n-ai ştiut
Tu n-ai ştiut iubi zgîrcit
ci-ai dat cu neoprire
de-aceea eşti iubit, iubit
c-o veşnică iubire.
Tu n-ai ţinut ce-ai cîştigat
ascuns de cei ce-ndură
de-aceea strîngi şi strîngi bogat
c-o veşnică măsură.
Tu n-ai putut tăcea să laşi
pe cei mulţi în pierzare
de-aceea ai şi ai urmaşi
c-o veşnică-ascultare.
Tu n-ai ştiut jertfi puţin
văzînd ce mult se cere
de-aceea au cîţi vin şi vin
o veşnică avere.
Tu n-ai putut rămîne Sus
uitat de omenire
de-aceea-Ţi dăm şi-Ţi dăm Iisus
o veşnică mărire!