Ca harul dragostei

Ca harul dragostei dintîi nu-i mai de preţ avere căci tot ce dai şi ce rămîi eşti cum Hristos te cere. Atunci lucrezi, atuncea poţi cu braţe tari şi bune să porţi povara pentru toţi în plîns şi-n rugăciune. Atunci şi har şi timp şi grai şi zîmbet şi lumină atunci poţi tot oricînd să dai cu cupa plină-plină. Atunci alergi cu drag şi-ţi pot picioarele voioase uşor să poarte peste tot seminţele mănoase. Atunci iubeşti şi arzi şi plîngi puternic şi fierbinte - în tot ce-mparţi şi-n tot ce strîngi e jarul jertfei sfinte. Nu-i har ca dragostea dintîi lungeşte-o pîn-la moarte mereu ce dai şi ce rămîi să fii din ea o parte...