Iisuse, niciodată
Iisuse, niciodată
nu-i nimeni să-mi mai ia
credinţa minunată
ce-ai pus-o-n viaţa mea
adîncurile-mi toate
purtînd al Tău Cuvînt
se-ncheagă mai curate
prin harul ei cel sfînt.
Sau ce-ar mai fi vreodată
din ochii mei să-mi ia
lumina minunată
ce-o am din Faţa Ta?
Pe-ntinderi necuprinse
simţirile-mi desprind
a Tale braţe-ntinse
iubirea mea dorind.
Şi ce-ar mai fi vreodată
din inimă să-mi ia
cîntarea-Ţi minunată
din care-i plină ea?
Nălţimile senine
pe veci m-au înfrăţit
nici viu, nici mort de Tine
să nu fiu despărţit.