Cântările noastre

Cîntările noastre cîntate plîngînd lua-şi-vor odată aripile-albastre şi-n soare pluti-vor curate, arzînd de para iubirii - cîntările noastre. Din roua de lacrimi ce-n ele-a rămas luci-vor pe ceruri ghirlande de stele iar îngerii Slavei cu tremur în glas cîntînd, învăţa-vor să plîngă din ele. Cîntările noastre n-au seamăn şi soţ în nici o simţire şi limbă şi zare oricine le-aude s-aprinde - şi-n toţi învie cereasca şi sfînta-ncîntare. Venind din al Tainei Ceresc Nehotar cu-adînc duh de taină fiinţa-nveşmîntă purtînd mierea dulce lăsată de har fac dulce şi duhul şi gura ce cîntă. Cîntările noastre sînt nimb lui Hristos sînt ruguri iubirii, sînt jertfa suavă sînt tot ce pămîntul Îi dă mai frumos Acelui din Ceruri mai vrednic de slavă.