O, n-auzi cum îţi geme?

O, n-auzi cum îţi geme-n suflet mustrarea drumului greşit aşa cum geme greu pămîntul sub mortul cel nemîntuit? O, n-auzi ce te-nvaţă valul, nălţarea şi căderea lui, cum n-a cruţat nenorocirea nicicînd trufia nimănui? O, n-auzi ce-ţi şopteşte frunza cînd o priveşti cum cade iar, cum e de-aproape de cel mîndru al prăbuşirii ceas amar? O, n-auzi cum îţi plînge clipa care-o trimiţi fără folos, ce-ai să răspunzi cîndva-ntrebării ajuns în faţa lui Hristos? O, n-auzi tu chemînd belşugul atîtor bunătăţi mereu cum ai să mori cînd taci la toate chemările lui Dumnezeu?