S-au dus cei răi

S-au dus cei răi de parcă nici n-ar fi fost cîndva pe rănile ţărînii cresc vii şi crizanteme pe groapa morţii creşte viaţa şi cu ea cresc munţi ce nu se pleacă şi duh ce nu se teme. Întinde-ţi Pace sfîntă mai largul tău hotar învăluind pămîntul cu-a dragostei văpaie să piară noaptea-n soare, s-apună plînsu-n har şi om cu om să uite c-a fost cîndva bătaie. Şi vino Libertate să-ncingi tot mai senin cu flori şi cu iubire umblările temute din umbrele ce pleacă şi razele ce vin Amurgul şi-Aurora pe veci să se sărute. Pe văile nălţate şi munţii aplecaţi să-ntindă Adevărul şi Dragostea şosele Cuvîntul şi cîntarea să facă lumea fraţi lumina să-nveşmînte pămîntu-ntreg în ele.