Doamne, sânt un mugur

Doamne, sînt un mugur viu între-un leagăn şi-un sicriu între-o cruce şi-un altar între-un zbucium şi-ntre-un har. Cum m-aş creşte să mă ţin într-un nesfîrşit senin dar sînt pus ca să mă coc cînd în gheaţă cînd în foc cînd sub cer cînd sub pămînt pentru rodul cel mai sfînt. Cum m-aş strînge şi n-am cum şi din stare şi din drum şi din umblet şi din zbor şi din cîntec şi din dor ci doar soarele ce nu-i m-ar cuprinde să mă sui peste vînt şi peste nor peste cerul tuturor peste gheaţă, peste foc către-o stare, către-un loc după care mă întind de pe cînd sînt nefiind după care însetez pînă unde-o să-nviez ca să-I fiu ce-a mai rămas după drum şi după ceas după tot ce e şi nu-i: un rod dulce-n Mîna Lui.