Să-ţi faci puţini prieteni
Să-ţi faci puţini prieteni din cîtă lume vezi
mereu să cauţi pe scaunul din urmă să te-aşezi
mereu să lupţi ca moartea să poţi s-o chemi cu drag
al morţi-i cel din urmă, dar cel mai mare prag.
Cînd ai puţini prieteni, puţini ai vînzători
din scaunul cel din urmă te scoli arareori
iar prietenia morţii e cel mai scump avut
nimic n-ai după frică pe lume de pierdut.
Să-ţi faci puţini prieteni, dar fraţi să-ţi faci şi mii
e-un har cînd nici la scaunul din urmă nu mai ţii
e-un har cînd frica morţii ai biruit, e-un har
cînd pîn-la Cer ţi-e moartea doar pragul necesar.