O, nu mă rog să Te primesc
O, nu mă rog să Te primesc
decât cum Te primește glia,
// când fericiții muguri cresc
despăgubindu-Ți dărnicia. //(bis)
Nici nu doresc deșertăciuni,
mai mult de-o haină și de-o pâine,
// căci îndulcite-n rugăciuni
mă-ndestulează și-mi rămâne. //(bis)
Nu cer minuni să pot să cred,
cred prin Lumină și Iubire,
// cu simțăminte ce-mi purced
din ascultare și trăire. //(bis)
Nici altă jertfă mai de preț
n-aș mai dori să dau vreodată,
// decât a propriei vieți,
cu drag în slujba Ta-ngropată. //(bis)
Atunci cu lanțul firii rupt,
mai liber m-aș nălța spre Tine,
// cu-n veșnic cântec neîntrerupt,
spre și mai sus, spre și mai bine. //(bis)
Și-ntre ce-aș fi și-ntre ce sunt,
n-ar mai fi nici o despărțire,
// ca între cer și-ntre pământ,
când sufletu-i nemărginire ... //(bis)