Ce sântem noi Doamne?

Ce sîntem noi Doamne? - umbră şi părere un suspin de-o clipă iar apoi tăcere ce curînd ne creşte şi ne ia pămîntul izvorîm cu apa şi plecăm cu vîntul. Ce lăsăm noi Doamne la plecarea noastră din taina cea neagră spre taina albastră? vrednică-i de voia şi zările Tale doar urma luminii pe-a dragostei cale. Ce luăm noi Doamne din visul opririi? - doar sfînta cenuşă jertfită iubirii cereasca mireasmă ce-am ars rugăciunii şi roua de aur din ochii minunii. Ce ţinem noi Doamne al nostru-n vecie? - doar ce dăm acuma la alţii şi Ţie doar dulcea tăcere sfinţită-n suspine doar ceasul de taină trăit lîngă Tine.