Între cea mai naltă
Între cea mai naltă culme
şi-ntre cel mai jos afund
cînd mă-nalţ cu-ncredinţarea
cînd cu teama mă scufund.
Cum păcatu-i stricăciunea
sufletului desfrînat
stricăciunea e păcatul
trupului ispitei dat.
Cum sfinţenia-i podoaba
sufletului credincios
este-a trupului podoabă
sfîntul umblet cu Hristos.
Cînd păcatul stăpîneşte
sufletul ispitei dat
e păcat orice tăcere
şi-orice vorbă e păcat...
Dar cînd Duhul Sfînt, fiinţei
tot adîncul i-a pătruns
sfîntă e în tot ce-arată
sfîntă-n tot ce are-ascuns.
Cei răi chiar trăind alături
despărţiţi de veacuri sînt
dar cei buni şi dragi sînt veşnic
înfrăţiţi chiar şi-n mormînt.