Nu-i spre fericire calea
Nu-i spre fericire calea
presărată prea cu flori,
ca să poţi culege una
sîngeri greu de multe ori.
Nu-s pe drumul cunoştinţei
pomi cu roadele prea jos,
ca s-ajungi la cîte una
sui adesea prea spinos.
Nu-i pe-ogorul mîntuirii
grîul răsărit prea des,
cîtă muncă şi sudoare
ca să vezi un snop cules!
Nu-s în slujba curăţiei
prea mulţi lucrători cu har,
ca să poată-alege unul
cîtă cernere şi jar!
Spre-mpăcarea conştiinţei
nu-i drum scurt şi nici uşor
dar odat-ajuns acolo
ce-orizont odihnitor!
- Suflete, oricîte jertfe
ţi s-ar cere ne-ndoios
înmiit mai mult e harul
răsplătirii lui Hristos!