Din tot ce-aduni
Din tot ce-aduni c-o ne-ncetată
dorinţă de-a fi mai bogat
nu stai tu să te-ntrebi vreodată
ce-i chiar al tău cu-adevărat?
Cînd ochii tăi privesc la toată
nimica ce ţi-ai strîns pe rînd
nu stai tu singur cîteodată
să te întrebi ce duci plecînd?
Şi dacă vezi din cîte-s roată
că n-ai nimic nedespărţit
nu stai tu singur cîteodată
să te gîndeşti de ce-ai trăit?
Şi dacă pîn-acuma iată
de Dumnezeu te tot ascunzi,
nu stai tu singur cîteodată
să te gîndeşti ce-ai să-I răspunzi?
Şi dacă dragostea-I curată
de-atîta vreme-o tot alungi
nu stai tu singur cîteodată
să te gîndeşti unde-ai s-ajungi?
Şi dacă moartea cu aripa
cea neagră azi ţi-ar sta în drum
nu vezi tu om sărman că-i clipa
să-ntorci la Domnul chiar acum?...