Mergeam şi eu odată
Mergeam şi eu odată pe drumul cel mişel
dar vai unde-aş fi-acuma de-aş fi sfîrşit pe el!
O, slavă, veşnic slavă
Iubirii lui Hristos
căci numai El din moartea
cea veşnică ne-a scos.
Umblam şi eu cu lumea pe calea largă, - dar
vai ce-aş fi-ajuns pe urmă în focul cel amar.
Vorbeam şi eu odată cu cei nebuni, ca ei
dar vai, ce-aveau s-ajungă la urmă paşii mei!
M-aş fi putut desparte pe veci de Dumnezeu
căci vai, n-aveam pe nimeni să-mi mustre drumul meu.
Tîrziu, un Singur Prieten a fost să-mi spună cum
sfîrşeşte-al nepăsării şi-al vinei mele drum.
De nu-mi ieşeai Iisuse atunci în drumul meu
vai, unde-aş fi-astăzi veşnic pierdut de Dumnezeu!