Pe Crucea din Dealul Iubirii

Pe Crucea din Dealul Iubirii, Pe culmea lipsită de flori, Se stinge Făclia Jertfirii Privind spre albastrele zori. / Îl plânge izvorul din vale Și raza de soare-n amurg, Se scutură florile-n cale Și stelele-n nori se ascund. /(bis) Ce mulți au aflat în iubirea-I Izvorul de dulci mângâieri Iar astăzi pe culme, privirea-I Îi caută și nu-s nicăieri, / Cu mâini de piroane străpunse Și fruntea rănită de spini, Cu șoapte în glas tot mai stinse, Privește cu milă, iertând. /(bis) Pe-altarul aprins în Grădină, Nestins, înălțat peste nor, Își pleacă ființa divină, În rugă, al meu Salvator: / „Părinte-al iubirii sublime, O, iartă cumplitul păcat, Al Meu Duh se-nalță la Tine, O, iartă-i, ei nu știu ce fac!” /(bis)