Ce har e-n inimă

Ce har e-n inimă iubirea ce poate arde-nflăcărat dar ce păcat cînd haru-acesta nu arde pentru ce-i curat. Ce har e-n suflet dărnicia ce poate împărţi mereu dar ce păcat cînd haru-acesta nu-i dat întreg spre Dumnezeu. Ce har e-n viaţă bogăţia, cît bine poţi cu ea să faci dar ce păcat cînd haru-acesta n-ajunge pîn-la cei săraci. Ce har e-n lume-nţelepciunea să vezi lumina şi s-o ştii dar ce păcat cînd haru-acesta închis, doar pentru tine-l ţii. Ce har e încă mîntuirea ce Domnu-mbie tuturor dar ce păcat cînd haru-acesta atîţia-l uită pînă mor. Ce har ceresc e ziua de-astăzi ce sfînt s-ar cere s-o trăim dar ce păcat că-atîţia încă nu ştim din plin s-o folosim!