Ce greu atârnă

Ce greu atîrnă în lumină şi-un singur fir de praf căzînd cînd pe-un şuvoi curat de raze îşi lasă urma lunecînd!... Ce greu atîrnă-n conştiinţa curată-a celui credincios şi-un singur pas făcut odată spre-ndurerarea lui Hristos. Ce greu atîrnă-n faţa vieţii şi-un singur suflet mîntuit şi-un singur dor după sfinţire şi-un singur cînt desăvîrşit. O, Domnul meu, n-am rugăciune nici dor decît să mă păstrezi în raza Ta, ca vieţii mele nici fir de praf să nu-i mai vezi. Dar să-mi însufleţeşti iubirea spre-un ţel mereu tot mai sfinţit c-atît de greu atîrnă-n ceruri un singur pas desăvîrşit.