Mor şi averile pe lume
Mor şi averile pe lume
cum mor sărmanii lor stăpîni
numai osînda lor, sau plata
nu mor ca ieri, nici azi, nici mîni’.
Mor şi iubirile şi ura
numai acei ce le-au purtat
nu mor, - ci-n viaţa cealaltă
culeg în veci ce-au semănat.
Mor chiar şi pietrele, de vreme
sau de izbiri cum moare tot
nimic nu poate-nvinge moartea
doar faptele credinţei pot.
Mor toate-aici, căci roabe morţii
sînt toate cîte s-au născut
căci moartea-i uşa care duce
spre-un Dincolo necunoscut.
Mor bucuriile ispitei
mor laudele lumii, mor
Stăpînii, Vecii şi Tiranii
- căci moartea-i plata tuturor.
Mor toţi, urmînd un drum de groază
spre-un loc de moarte-ntunecat...
- Numai Hristos viiază veşnic
pe-aceia care L-au urmat!