Mai este-o Judecată!

Mai este, la sfîrşit, o Judecată cumplita Judecată de Apoi căci trebuie pe drept să-şi ia răsplată cum a lucrat oricare dintre noi. Noi nu murim cînd inima-ncetează lăsăm în urmă tot ce-am scris şi spus dar tot ce dăm la cei ce ne urmează mereu dă rod cînd noi demult ne-am dus. Avem copii, - şi-i creştem după vrere avem elevi, - şi-i învăţăm ce vrem avem o turmă-n grijă şi-n veghere - şi-ntreaga lor răspundere avem. Căci ei vor fi în lume şi în viaţă aşa cum noi le-am spus şi arătat iar ei, la fel aşa vor da povaţă - şi-un lung popor e-acum de noi format. Îi creştem buni? - la fel şi ei vor face! îi creştem răi? - aşa vor îndruma noi i-ndreptăm înspre război sau pace rînd după rînd, pe cîţi ne vor urma. Şi-abia atunci la Marea Judecată vedea-vom toţi uimiţi cu-adevărat cît a salvat o creştere curată cît a ucis un suflet blestemat. O, voi cei mari răspunzători de gloate părinţi şi-ndrumători pentru urmaşi voi veţi purta răspunderile toate voi creşteţi sfinţi, sau creşteţi ucigaşi... De-aceea pentru tot ce ne urmează, la Marea Judecată de Apoi, cu ochi uimiţi oricare o să vază cît rău sau bine a-nceput cu noi!