Dac-ai fi rămas
Dac-ai fi rămas statornic
legămîntului făcut
ce frumos ţi-ar fi tot drumul
şi sfîrşitul şi sfîrşitul - ce plăcut.
De ţi-ai fi păstrat curată
faţa dragostei dintîi
cum ţi-ar arde de frumoasă
lampa ei, lampa ei la căpătîi.
De ţi-ai fi adus mai darnic
ajutor la cei ce pier
cît de drept s-ar duce fumul
jertfei tale, jertfei tale-acum spre Cer.
De ţi-ai fi nălţat mai caldă
lacrima spre Dumnezeu
cum ţi-ar legăna viaţa
rodul ei, rodul ei de aur greu.
De ţi-ar fi mai dulce graiul
către semenul mai mic
ce frumoasă ţi-ar fi moartea
neumbrită, neumbrită de nimic.
Şi de ţi-ai fi strîns comoara
unde furii n-o răpesc
ce mulţi ţi-ar deschide slava
cînd vei trece, cînd vei trece prag ceresc!