Nu vă-nşelaţi cântând

Nu vă-nşelaţi cîntînd făţarnic de dragoste la toţi mereu cînd nu-i în voi demult nici urmă din dragostea lui Dumnezeu cuvîntul numelui ei dulce îl spuneţi şi-l cîntaţi minţind spre-a-i face ca pe voi făţarnici pe-acei ce-n curse vi se prind. Nu înşelaţi măcar pe alţii, mereu de dragoste spunînd cînd voi nimic din sfînta-i taină n-aveţi în suflet, nici în gînd cuvîntul ei cel scump e faptă şi-i lacrimă şi-i umblet sfînt voi cei cu umblete ascunse de ce-ntinaţi acest cuvînt? În dragoste nu-i îngîmfare nici dezbinări - cum faceţi voi cînd într-un fel vorbiţi din gură - şi-n alt fel vă purtaţi apoi aceasta-i dragostea minciunii ce umblă înşelînd mereu ca să dezbine şi dărîme tot ce-i sfinţit de Dumnezeu. Vorbiţi de dragoste şi spuneţi că n-o au alţii, - spre-a putea să-i faceţi pe creduli s-ajungă ca voi, în starea voastră rea şi astfel înşelaţi pe-aceia ce-n slăbiciuni merg şchiopătînd fii ai Gheenei cum voi sînteţi, - ba mult mai răi - din ei făcînd. ... În dragostea adevărată e tot ce-i bine şi frumos smerenie, sinceritate şi ascultare în Hristos dar unde-i numai dezbinare şi îngîmfare şi minciuni e dragostea cea blestemată ce-o au cei trufaşi şi nebuni.