N-am renunţat
N-am renunţat la cîntec, nici chiar acuma cînd
mi-e inima zdrobită şi harfa sîngerînd
căci renunţînd la cîntec aş renunţa la har
şi n-ar fi-n lumea asta un umblet mai amar.
N-am renunţat la lacrimi, chiar dacă ochii-mi ard
căci dragostea e vasul cu mirul meu de nard
şi-n lacrimi e izvorul a tot ce e frumos
de-aş renunţa la ele, m-aş pierde de Hristos.
N-am renunţat la jertfă oricît ar fi de grea
căci fără ea s-ar stinge pe veci lumina mea
din jertfă şi cîntare e tot ce-am dulce eu
cînd m-am desprins de ele, m-am rupt de Dumnezeu.
Şi nu renunţ la toate ce-mi cer un preţ amar
căci doar aşa-mi răscumpăr nălţimile de har
de n-aş purta o clipă povara lui Hristos
în primul val m-aş pierde - şi-n veci n-aş mai fi scos.
... O, nu-mi lua durerea şi sarcina Iisus
ci lasă-mi-le-acolo pe umeri cum le-ai pus
prin valurile tulburi şi repezi pe-unde trec
doar ele mă ajută să nu cad să mă-nec!