Ţi-ai tot pierdut din clipe

Ţi-ai tot pierdut din clipe, din zile şi din ani pe mulţi dintre prieteni ţi i-ai făcut duşmani şi multe gînduri bune le-ai tot lăsat napoi şi-acum o ceaţă groasă te-mpinge spre noroi. Rînjind satana vine spre tine-ncet-încet făcîndu-ţi ce-a fost dulce în fiere şi-n oţet prietenii şi fraţii ţi-a spus să-i laşi demult şi ce-aveai bun în tine la-ndemnul lui ţi-ai smult. Cîte prilejuri sfinte, pe rînd le-ai lepădat îndemnurile bune le-ai frînt şi le-ai călcat vrăjmaş privind spre ceruri sfidai pe Dumnezeu iar astăzi iată plată ţi-e blestemul cel greu. Cu ce-ai rămas din toate cîte-ai sperat cîndva acum cînd vine moartea şi n-o poţi alunga ce-aştepţi să-ţi dea satana în iad sărman ateu cînd ai ucis lumina şi-ai rîs de Dumnezeu! ... O, dacă cea din urmă clipită-ai mai putea să-ţi plîngi zdrobit păcatul cu jalea cea mai grea Hristos ţi-ar mai întinde şi ţie-un ultim har - dar în clipita morţii minuni se fac prea rar!