Doamne-ajută-mă s-adun

Doamne-ajută-mă s-adun cîte-nvăţături se spun din cuvintele cereşti la ospeţele frăţeşti. Şi din tot belşugul strîns s-aprind duhul cel mai stîns şi să ud ce-i mai uscat şi să-ntorc ce-i mai uitat. Şi din tot ce-am strîns mai greu să fac dar lui Dumnezeu un alin suspinului şi-un sărut străinului. Şi la cel ce-i mai flămînd să-i dau pîine mai curînd şi pe cel mai depărtat cel mai iubitor să-l cat. Să doresc mai dulce scos spinul cel mai dureros şi cel mai duios sărut celui mai adînc căzut. Ca să fac cum faci şi Tu dăruindu-mi sufletu’ pentru buni şi pentru răi pînă vor fi toţi ai Tăi!