Numai singură-mplinirea
Numai singură-mplinirea are o răsplată
vorba este numai frunză, oricît e de lată
gîndurile bune numai, - fără de-mplinire
n-au, ca florile uscate, nici o răsplătire.
Doamne, dă-mi, Doamne dă-mi mereu
sufletului meu, sufletului meu
roadele cereşti, roadele cereşti
ce Tu le doreşti.
Decît să vorbesc o sută, mai bine fac una
vorba zboară ca şi pleava cînd o ia furtuna
însă fapta-i ca şi grîul greu şi galben vara
cînd se bucură pămîntul şi hrăneşte ţara.
Să nu mă opresc din luptă inima cît bate
orice s-ar stîrni-mpotrivă, orice s-ar abate
să caut orice urmă sfîntă şi cărare dreaptă
ca să fac o faptă bună cuiva care-aşteaptă.
Doamne, să nu pierd o clipă cînd pot face-un bine
o ocazie pierdută rareori mai vine
ci oriunde văd o lipsă s-o-mplinesc îndată
aurul mai pot să-l aflu - timpul niciodată!