Credeam odată

Credeam odată că vor fi mai grele-aceste zile şi inima-mi se va-ndoi din greu trăindu-şi-le dar cît de blînd e-acest amurg ca trecerea de lună ca nişte ape moi ce curg spre marea ce, spre marea ce le-adună. S-aud tot mai îndepărtat furtunile trecute spre capătul de drum noptat vin zorile plăcute şi-nspre corabia intrînd vin îngeri cu urale şi lacrimile-aşteaptă blînd Sărutul cel, Sărutul cel mai Moale... O, Primăvară Dulce, - vin’ spre iarna ce se duce pe răni demult, - aşează-mi lin sărutul pus în cruce vrăjmaşii toţi uitaţi, apoi redă-i iertării sfinte şi Bun Rămasul spre napoi fă-l Bun Veni, fă-l Bun Venit - nainte!