Alergarea stăruitoare
Alergarea stăruitoare e poruncă strălucită
celor ce-au pornit cu Domnul către Ţara Fericită
cu privirile-aţintite la Hristos întotdeauna
s-alergăm cu stăruinţă ca să dobîndim cununa.
Alergaţi cu stăruinţă
- alergăm, alergăm
pîn-la Marea Biruinţă
să luptaţi - să luptăm
o cunună strălucită
ne aşteaptă pregătită
s-alergaţi - s-alergăm
să luptaţi - să luptăm.
Nu se poate-ajunge altfel - deşi Ţinta nu-i departe
că la orice pas sînt piedici - şi-s vrăjmaşi în orice parte
trebuie-nfruntări şi jertfe, trebuie-osteneli şi luptă
calea spre desăvîrşire e-alergare ne-ntreruptă.
Lung e drumul de la vorbă pîn-la-nfăptuirea bună
însă fără luptă sfîntă nu se-ajunge la cunună
lungă-i cernerea credinţei pîn-ajungi la biruinţă
dar nici Domnul n-a ajuns-o fără spini şi suferinţă.
Dacă alergăm cu rîvnă, cu curaj şi cu răbdare
vine Clipa Strălucită cu ajungerea cea mare
fericiţi alergătorii care vor primi cununa
ei vor lăuda pe Domnul lîngă El pe totdeauna!