Credinţă-adevărată
Credinţă-adevărată e doar credinţa care
ne-ngenunchează-n lacrimi cu-o unică predare
şi ne renaşte-n Domnul cu legămînt fierbinte
de luptă pîn-la moarte, privind mereu nainte.
Credinţa-ntemeiată pe-nvăţătura dreaptă
îşi dă mereu silinţa să se-mplinească-n faptă
şi-apoi în cunoştinţă şi-apoi în înfrînare
suind din treaptă-n treaptă spre cea mai naltă stare.
Credinţa bună luptă răbdarea să şi-o crească
evlavia unindu-şi cu dragostea frăţească
şi-apoi cu ea iubirea de oameni o-mpreună
o astfel de credinţă ajunge la cunună.
Credinţa mîntuieşte numai atunci cînd are
aceste roade scumpe şi fapte sfinţitoare
credinţa făr-acestea e moartă şi uscată
şi n-o s-ajungă viaţa cerească niciodată.
Nu v-amăgiţi că mergeţi în Sfînta-mpărăţie
cînd n-aveţi o credinţă puternică şi vie
credinţa ce primeşte cununa mîntuirii
e numai cea-nsoţită de roadele sfinţirii.
O, fiul meu cel unic, du-ţi lupta vieţii tale
eroic pîn-la Ţinta Victoriei Finale
viteaz înfruntă-ţi moartea ca soarele furtuna
la capătul izbînzii Hristos îţi dă cununa!