Prin liniştea albă
Prin liniştea albă ca de nea-nsorită
laudă pe Domnul - inimă smerită
El dă curăţia care străluceşte
ce prin ger şi flăcări rabdă şi răzbeşte.
Prin tăcerea neagră a singurătăţii
laudă pe Domnul, - fiu al Bunătăţii
căci tot El e-Acela care te veghează
şi prin orice noapte îţi trimite-o rază.
Prin lumina dulce a cărării bune
laudă pe Domnul, - grai de rugăciune
căci El umple lumea frumuseţii tale
blînd cu revărsarea bunătăţii Sale.
Prin suirea aspră a Golgotei Sfinte
laudă pe Domnul - lacrimă fierbinte
căci nu este-n lume stare mai divină
decît cînd pe cruce sui pentru Lumină.
Vine-odată clipa mare ce te-nvaţă
lauda de Domnul - prin a jertfei ceaţă
şi-apoi drumul slavei cu nălţări preasfinte
larg ţi se deschide veşnic înainte.