Eu nu mă las

Eu nu mă las de Tine Iisuse-al meu în veci o iarbă dulce creşte pe-a-noastre dragi poteci şi calc mereu mai moale pe urma Ta Iisus - eu nu mă las de Tine în veci Preascump Iisus! Ce munţi erau odată Iisuse între noi şi cum se prefăcură în şesuri dulci şi moi prin ele-Ţi merg alături prin stări ce-n lume nu-s şi numai flori şi lacrimi cresc după noi - Iisus. Toate-au crescut cu Tine Iisuse, pas cu pas numai Iubirea parcă tot mică mi-a rămas şi eu mi-aş vrea să-mi crească din toate mai presus pîn-ar rămîne numai ea singură - Iisus. Creşti dragostea mea naltă şi albă ca de nea şi-mi creşti apoi fiinţa cu tot ce-i sfînt în ea că doar fiorul tainic ce-n lacrimi ni l-am pus e tot ce mai aducem Preadulcelui Iisus. Noi nu ne vom desparte Iisus de Tine-n veci cu Tine vom petrece oriunde Tu petreci prin noapte sau lumină, - toţi munţii dintre noi pe veci se vor preface în şesuri dulci şi moi!