Mai singur şi mai aspru

Mai singur şi mai aspru e drumul tău mereu sărmane suflet care mergi fără Dumnezeu mai grea şi mai amară e sarcina ce-o sui spre clipa de la care în veci iertare nu-i. Mai rece-ţi vine spaima mereu din cimitir cu coasa ce-o să-ţi taie şi-al vieţii tale fir - dar unde-ţi este gîndul cu care să socoţi viaţa-i pentru nimeni dar moartea-i pentru toţi! Mai apăsat ţi-e duhul cu orişice păcat vuieşte-n casa veche un vînt înspăimîntat s-apropie furtuna cu-a morţii braţe reci - nu rîde, - cînd va-ncepe n-ai să mai rîzi în veci!