Va fi-un amurg
Va fi-un amurg din care tu zorii n-ai să-i vezi
şi-apoi n-o să se ştie nici locul unde şezi
şi-apoi se va reface viaţa alor tăi
şi-apoi o să se uite c-ai fost pe-aceste căi.
Un fir nu e o pînză, o frunză nu-i un pom
nu strop nu e izvorul, - şi lumea nu-i un om
o clipă-i dă viaţa - şi-o altă clipă-o ia
şi totuşi viaţa scurtă - ce scumpă este ea.
Nu numai graiu-ţi merge prin lume în ce-ai spus
grăieşte şi tăcerea, adesea mai presus
din grai şi din tăcere se-ncheagă-al tău cuvînt
cu care te aşteaptă Judecătorul Sfînt.
Cînd e-Adevăru-n tine, poţi să trăieşti - sau mori
în orice zi sau noapte, în orice-amurg sau zori
şi chiar de-ai vrea ca lipsa să nu ţi-o simtă-ai tăi
mereu vor curge lacrimi de dor pe-a tale căi.
... Va fi-un amurg în care te duci şi tu, - c-aşa-i
sortit, din lumea asta să pleci - şi nu să stai
dar cînd Hristos e-al vieţii şi-al morţii tale Ţel
mergi fericit că-n capăt cu drag te-aşteaptă El.