Pe malul unei ape

Pe malul unei ape îmi pare că am stat la marginea vieţii ce mi-a trecut prin faţă cu trecerea ei cîte speranţe-a spulberat şi umbrele acestea cum le-am crezut viaţă. Cîte-am văzut prin lume şi cîte le-am respins privind plăcerea dulce cu plata cea amară cel ce-nvingea prin ură era cel mai învins cînd nu-i lumina-n suflet zadarnic e-n afară. Prea mulţi lovesc cu pietre în cei ce i-au hrănit prea mulţi plătesc cu palme primita mîngîiere dar crinul crin rămîne oricît ar fi zdrobit şi-omida tot omidă oricîtă cinste are. Cîţi am văzut odată nălţaţi de-un val şi-un vînt şi-ndată dup-aceea cum i-a-nghiţit osînda ce grabnic se ridică, - tot grabnic e şi-nfrînt ci numai a iubirii e veşnică izbînda. Pe malu-acestei ape mai stau puţin şi-acum şi mulţumesc Luminii ce mi le-arată mie să-nvăţ că toată slava lumească-i numai fum doar Slava ce-o promite Hristos e pe vecie!