O trecere grăbită
O trecere grăbită e viaţa de acum
oricît i-ar ţine vremea şi-ar curge al ei drum
de-aceea caut Lumina să văd pe unde merg
şi blînd să pot durerii o lacrimă să-i şterg.
Privesc la orice semen cu milă - şi mă strîng
viaţa însăşi este destul temei să plîng
compătimesc din suflet pe toţi ce merg şi vin
străini mi-s şi ei mie cum eu li-s lor străin.
Departe-i orişicare chiar şi de dragii lui
străină de-orişicine e taina orişicui
atît de mare parte din suflet nu şi-l pot
împărtăşi cu nimeni şi-l duc ascuns de tot.
... Cine-şi găseşte-un frate şi-un soţ adevărat
mai bine să-l păstreze ca aurul curat
cine-a a flat Lumina adevăratei Vieţi
s-o ţină ca pe-avutul cel mai de mare preţ.
... În trecerea grăbită ce viaţă o numim
nimic să nu ne lege din tot ce întîlnim
ca un cocor ce zboară spre-un ţărm demult dorit
să iei numai puţinul cules din zbor zorit.