Pot să mă duc oriunde
Pot să mă duc oriunde-n lume
iubire, tu legat mă ţii
sub mii de chipuri şi de nume
mereu aceeaşi tu-mi revii
în veci îmi eşti tot mai datoare
pentru atît cît ţi-am tot dat
credinţei tale către care
am vrut să ard cel mai curat.
Ce-adînc te-ai stăpînit în mine
cu-a tale-aprinse rădăcini
că toate zările mi-s pline
de-a tale umbre şi lumini
de-oriunde m-aş întoarce acasă
de tine-ntreb cel mai întîi
căci taina cea mai dureroasă
şi cea mai dulce, tu-mi rămîi.
Ce legi ne-au cununat cărarea
atît de-adînc şi de sublim
căci cît de grea ne-a fost umblarea
n-am mai putut s-o despărţim
- nu-i dor atît de nalt sub soare
nici suferinţă-atît de grea
nici taină c-o mai grea-ntrebare
ca rostul tău, - iubirea mea.