Mă doare-adânc

Mă doare-adînc orice tăcere ce-ar fi putut ajunge grai dus undeva spre-o mîngîiere sau cuiva alinînd un vai... Mă ard adînc orice cuvinte ce-n veci tăcere le-aş fi vrut - în cîţi plîng ele prea fierbinte şi-n cîţi ce răni s-au prefăcut. Mă-apasă-adînc orice povară ce-am pus cîndva pe-un slăbănog - o cum să pot s-o fac uşoară şi cui s-o ierte, - să mă rog! Mă frige adînc orice privire străină spre iubirea mea şi sufăr cum o pîngărire şi-un şarpe s-ar fi-atins de ea!... Mă frige adînc orice-ncercare de-ai dezbina pe fraţii mei Hristos a plîns pentru oricare şi-acum satanii rîd de ei. ...O, cum să pot ucide ura şi dragostea să pot s-o-nviu cînd nici cuprinsul nici măsura nu stă-n puterea mea s-o ştiu.