Doamne, ce cântare sfântă

Doamne, ce cîntare sfîntă sufletu-mi trezeşte Duhul Sfînt cînd mă-nveşmîntă lacrima cînd creşte şi în ceas tăcut de seară luna nouă iese - atunci Harul Sfînt coboară imnuri sfinte-mi ţese. Doamne, ce lumină dulce îmi dă Sfînta-Ţi Carte cînd de starea ce-mi aduce nu m-aş mai desparte cînd o gust şi-a ei cuvinte ung a mea durere cu ce dragoste fierbinte eu în veac le-aş cere... Doamne, ce putere mare îmi dă rugăciunea cînd în sfînta-i revărsare uit deşertăciunea şi-ntre fraţi sînt ca-ntre îngeri, noaptea ca-ntr-un soare - atunci toate-a mele plîngeri se prefac cîntare.