Să mă primească iarăşi
Să mă primească iarăşi iubirea mea zdrobită
cu dulcea sărutare pe care i-o ştiam
n-ar fi pe lumea asta o zi mai strălucită
şi nici un har mai mare n-aş mai dori să am.
Să mă privească Domnul cu-ncrederea deplină
cum mă privea odată cu ochii dragi şi moi
n-ar fi pe lumea asta o stare mai divină
şi-o altă fericire s-o mai doresc apoi.
...O, voi acei ce treceţi pe lîngă-a mea durere
nu vă miraţi de focul în care mă frămînt
că nu-i păcat mai mare să-ţi toarne-atîta fiere
ca cel făcut iubirii în ceasul cel mai sfînt.
O, ascultaţi-mi plînsul voi cei ce veţi mai trece
vreodată prin durerea ce-o-ndur acuma eu
să ştiţi, - nu-i ispăşire s-o poţi mai greu petrece
decît pe rugul vinei aprins de Dumnezeu.
Să nu greşiţi iubirii nici dac-aţi arde-o viaţă
păstraţi-o mai curată ca lacrima din zori
că nu-i ca a iubirii mai strălucită faţă
dar nici de-a ei păcate să plîngi de-atîtea ori.