În drum spre Emaus, prin nisipul încins
În drum spre Emaus, prin nisipul încins
Veneau doi drumeți către casă
Vorbind despre vestea ce iute s-a întins
Când Domnul se apropiase.
,Ce vorbe-s acestea?', Iisus i-a-ntrebat
Văzându-i cuprinși de tristețe.
Ei, necunoscându-L, cu ei L-au luat
Vorbindu-I cu drag și blândețe.
Pe drum spre Emaus, o, ce frumos era,
Cu ei, fără să știe, chiar ceru-ntreg călătorea.
,Ești singurul care nu știe ce s-a întâmplat,
Străine ce treci prin cetate,
E vorba de-un Prinț ce-a fost mort și-a-nviat,
Un nevinovat dat la moarte.'
,O, nepricepuților, zăbavnici și slabi,
Uitați ce au spus chiar proorocii,
Hristosul, 'nainte să intre-n slava Sa
Va trece prin chinuri și cruce.'
Pe drum spre Emaus, drum binecuvântat,
Plutind parcă pe ape, cu Iisus Marele-Împărat.
Atunci, cu iubire, El le-a tâlcuit
Scriptura cu-a ei Sfântă Lege,
Când lângă Emaus au ajuns în sfărșit
,Rămâi acum cu noi, căci iată, s-a-nserat',
Mișcați ucenicii i-au zis,
Intrând Iisus pâinea a frânt-o și le-a dat
Și-atunci ochii s-au deschis.
O, drum spre Emaus, drum binecuvântat,
Cu Domnul stând la masă, ce har, o, ce har minunat!
Cum Iisus încet se făcu nevăzut,
Cei doi au strigat cu uimire:
,Cum nu ne ardea inima când ne vorbea
Și ne copleșea cu iubire?'
Pe drum spre Emaus, drum binecuvântat,
Să ai cu Iisus întâlnire,
Odihnă divină și-un ceas de răgaz,
Și-odată în cer poposire
Pe drum spre Emaus, azi de călătorești,
Acum în fapt de seară, mai poți, mai poți să-L întâlnești.